Efect nociv al radiatiilor UV asupra sanatatii

Radiatiile ultraviolete (UV) sunt radiatii electromagnetice cu o lungime de unda mai mica decat radiatiatiile lumini percepute de ochi. Spectrul razelor ultraviolete este cuprins intre lungimile de unda 1 – 380 nm.

Ele sunt cauza celor mai multe leziuni oculare din spectrul radiatiilor luminoase.

Ozonul din atmosfera filtreaza majoritatea radiatiilor cu lungime de unda sub 290 nm. Deteriorarea acestui strat face sa venim in contact cu o cantitate mai mare de raze UV decat in trecut. Intre 1 si 3 % din razele UV ajung totusi la nivelul solului.

Studii recente arata ca expunerea la UV in timpul unei zile de vara cantitatea de UV este dubla intre orele 8-10.00 si 14-16.00 si oricum mai mare decat in restul zilei in intervalul 8-16.00.

Expunerea de scurta durata la soare rareori cauzeaza leziuni oculare.

In timpul expunerii prelungite la soare, pe cornee ajung radiatii UV in cantitati mai mari si provoaca leziuni ale primului strat de celule.

Cornea este prima structura a suprafetei anterioare a ochiului si este transparenta. Ea absoarbe cea mai mare parte a razelor UV. Efectele nocive aspura corneei sunt cumulative, uneori se poate produce chiar arsura corneana sau fotocheratita care se manifesta cu dureri accentuate si scaderea temporara a vederii.

Asa se intampla in timpul eclipselor de soare cind oamenii privesc mai mult spre soare, langa suprafata apei sau iarna, cand zapada reflecta 80/% din radiatia UV si practic, aproape se dubleaza expunerea.

In ariile geografice cu mult soare expunerea prelungita poate cauza leziuni cronice pe suprafata conjunctivei , primul strat al suprafetei ochiului situat in jurul corneei, acopera suprafata ochiului si fata interna a pleoapelor. Aceste leziuni sunt: piguecula (depozit alb-galbui pe conjunctiva), pterigionul (testut inflamator care pleca din conjunctiva si acopera treptat cornea) sau chiar tumori ale conjunctivei (carcinom epidermoid).

Si radiatiile UV provenite din surse artificiale pot provoca arsuri pe suprafata ochiului: expunerea prelungita la solar, lampi fotografice, lampi cu halogen, procedurile de sudura.

Desi radiatiile UVB (cu lungime de unda de 320 nm) sunt absorbite in marea lor majoritate de catre structurile anterioare ale ochiului (cornea si umorul apos) o mica parte atinge suprafata anterioara a cristalinului si produc leziuni.

Cristalinul este o componenta a ochiului situata in spatele irisului, transparenta, cu forma unei lentil biconvexe. Rolul principal al cristalinului este optic, de a concentra radiatiile luminoase pe retina, unde se gasesc celulele vizuale.

Desi procesele regenerative sunt active in primele straturi ale cristalinului si ofera protectie, in profunzimea cristalinului aceste mecanisme lipsesc.

Radiatiile UVA (cu lungime de unda intre 320 si 400 nm) patrund si mai profund decat UVA, intervin in procesele oxidative si denatureaza ireversibil proteinele si lipidele membranare din cortexul profund si nucleul cristalinian. Proteinele cristaliniene devin insolubile si cristalinul isi pierde transparenta si apare cataracta.

Cel putin 10 % dintre cataracte sunt atribuite efectului nociv al razelor UV.

Radiatia solara intensa este toxica si pentru retina. Retina este o structura oculara formata din mai multe straturi, printre care stratul celulelor vizuale (fotoreceptorii). Stratul celulelor vizuale este aparat de epiteliul pigmentar, un strat de celule care contine melanina, vitamina E, substante carotenoide (zeaxantina, luteina) Acest strat creaza un ecran fotoprotector pentru celulele vizuale.